Fratele meu rece

În iarna care vine, și peste noi se trece,
Tu, frate de aproape, ești fratele meu rece –

În șopru, fără lemne, în bloc, fără cățuie
De foc, ți-e tot mai rece, a inimii gutuie –

Am foc, și-abia-mi ajunge, sunt cald, doar pentru mine,
Și –ai mei, și nu am, frate, căldură, pentru tine –

Și-oricâtă liturghie, și știință, și pomană
Pisez în vorbe goale, nu-ți vindecă o rană –

Ești rece, tot mai rece, răcesc și eu, într-una
Că nu se-ajunge lemnul, sau gazul, să fim una –

Doar îți întind la geamul cu crude flori de gheață
Răceala mea de suflet, cu suflet de paiață –

Doar mă gândesc la tine, mă minunez cum poate
Să-mi fie tot mai rece, o inimă de frate –

Îmi învelesc copiii, soția, și părinții
Și te privesc, cum rece, îți clănțăne și dinții

În fiecare noapte, sau zi, sau cine știe
Cum rabzi tu, frate rece, răceala noastră, vie -

În vremea care vine, în vremea care trece
Pe lumea înghețată, ești fratele meu rece –