agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-13 | |
8 NOIEMBRIE (se duse)
am ținut un iepure în căușul palmelor, simțeam bătăile inimii, căldura, blănița moale până ce m-am crezut și eu un iepure în alt căuș mai mare am ținut o pasăre până ce m-am văzut zburând măceș, trandafir, lujer nou, grâu, brusture stejar, gâză vierme pește mic, peștele și mai mic… am uitat punctul de plecare – din căușul palmelor sângerând cresc mușchi, ciuperci vineții, vernil mă îmbrățișez singur ca atunci când ți-e tare frig duc palmele toate palmele în țărână, caut ape lăptoase, tainice, apoi le port curate la buze, la frunte mi-am regăsit rugăciunea doi arhangheli cunosc pentru mine căușul căușurilor _________________ SINGURÃTATE CU PÃIANJEN ȘI COR mucegai pe pleoape, tăciuni din ochi cresc creioane lichide se preling pe o coală îngălbenită un cor bântuie singuratic sau numai ecoul înăuntrul meu – săli pustii, părăsite nu-i țipenie de… ba uite într-al cincilea colț al tavanului păianjen beteag… transparent aproape confundă firul firul de lumină și cade galbenul colii absoarbe… pășesc în contra-ecou, străbat muriri corul mă respiră _________________ NU MÃ MIR răni inutile știe pământul ierbi rele înmulțindu-se… fiindul meu strecurat prin atâtea cotloane, denivelări, pori adâncuri filtrând prin os seve acide a învățat căile vântului nu mă mir cum de caută înălțimi arsa lui așteptare _______________ IA… ia priviți dansul sălciilor, obraji dogorind – mâțe pictând acoperișuri și dând cu lăbuțele în ghemul acela argintiu fum și rugăciuni suind, un fulg – până și ploaia încărunțește… un fulg amintind de întâia cămașă ia ascultați doina vântului, șoapta dealului dinspre mâine ecoul – și cum trece un fluture îl bănui că el ar fi cântat așa de apos mătăsos ați auzit vreodată vocea unui flutur bezmetic? ia atingeți – întindeți mâna unda respirația pământului, arcul electric la un deget de frunte obrazul meu viitor învelindu-vă tălpile urechea mea mușcându-vă călcâiul vocea mea fluture oprit cât să-și tragă sufletul pe genunchiul vostru ia… _______________ O FRUNZÃ APROAPE o frunză aproape albă atinge pleoapa fără intenție - «pardon» și trece mai departe, aparent grăbită își privește ceasul… «cât e…» – zic «iarnă fără douăzeci și două de amurguri» răspunde șoptit un vânt așteptând pensionarea, tușind își drege glasul și… «ești în urmă, fato, zău…» frasin curat de singur nud își întinde încheieturile «bună dimi…, fum străin.» pardon eu sunt ceața Eu sunt ceața _______________ MLÃDIE vin dinspre rădăcinile vântului plec înspre oul mirării, luminii, nu știu câte traiectorii am scrijelite cu taină în «după-casa» dorului, ude streșini bătrâne ghețuri noi învață dinspre care – înspre care cine pe cine se are… ah, du-te-vino eliptic, din aproape-n aproape – firul o șuviță mlădie din rădăcinile vântului îmi deșiră trupul _______________ SUNT TATÃ… VITREG «pierdut vrabie – găsitorului recompensă n-am ce să dau la schimb cu vrabia de pe gard» ………………………. un vis teiubescian mi-a însărcinat speranța – și o credeam inocentă! Atât aștept, să termine gestația și voi căpăta țâncii ei… să-i cresc mă și închipui: «taci cu tata…» legănându-i, schimbând pamperși, «gâdi… gâdi…!» jur de acum s-o culc într-un câmp ecranat impermeabil la drims-uială… ………………………. îmi fug sălciile din ochi îmi… nu mai scriu, aud răcnete, i s-o fi rupt apa sau… ne vedem mai târziu, pa _______________ (…deja-i aici târziul) – NU RÂNJESC, CI… dinamica surâsului la mine începe undeva după ceafă se schimonosește oglinda, ai zice că altul prin înmugurire crește umblu cu tălpile toate… desculțe refac înapoi întreg drumul – până la ziua zero iau un foarfece, o bucată mare din material din care se fac radiere – decupez cât tălpile, gata, acum am finalmente încălțări și sunt în drum spre voi începând cu degetul mic și călcâiul, urcă pe genunchi, coșul pieptului răsucește șira spinării, după-ceafa mea, iată noua dinamică a surâsului |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate