Peste sînul tău dezgolit în somn
lunecă troica unui gînd fugar,
bot umed al nopții adulmecînd
clipa rătăcitoare.

Frate de cruce
cu toate aceste cuvinte
nicicînd mai frumos pîlpîind
sub tălpile tale,
sfielnic, de veghe îți stau
pe limba de clopot a cerului,
deși e tîrziu
și pare că se luminează
a iarnă