În zări pictate cu dispreț
Hulit de vreme lunga,
Nu-i nici abstarct,
Nu-i nici concret
Ci doar sortit să plângă

În ochii stinși
Loviți de vis
Bolește soarta lumii
Stau îngerii căzuți, învinși
Spălați în plânsul lunii.

O umbră scrisă pe nisip
Într-o clepsidră goală
O bătaie-ntru-un pendul
De mult menit să moară.

Plăcută palamă pe obraz,
Miros de reverie
Idee scrisă pe un gând
Ce-a încetat să fie.

E ultimul grăbit să moară
Și primul să se nască
La voia-i lumea sa se nască
Și ma apoi să piară.

E gândul ce trăiește-n noi
E gândul de măire
E gândul ce se naște azi
și o să moară mâine.