Trezit de ploaia care bate-n geam
umblam buimac prin casă.
După un timp venise vremea
să plec și am ieșit.
Ucigătoare diferență –
afară ploua reversibil,
dar nimeni nu oprea ploaia.
La stația de benzină erau bălți,
pustiu și frig, priveam pe geam
din mașină cum cerul plânge,
și îmi venea să plec pe jos,
să calc bălțile în care
picăturile de ploaie ascultau
un jazz sublim…
sau poate blues.