agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-01 | | astă vară țiganii s-au scăldat în lacul ciurel în decembrie apa are spumă la mal nici un pește valuri frigide prevestitoare de îngheț siluetele studentelor de la drept și filozofie vântul desface plopii ca un țăran știuleții de porumb ploaia răstoarnă cuiburile de gunoaie remorci urbane dosesc frunzișu-n buzunare numai lângă un copac sănătos îți vine să plângi durerea răzbate prin ramuri cu lucire de viață !scorburile? bețivi în dughene de autogară oameni fără trecut și fără viitor până va ninge ne vom târî pe bulevarde pline de gropi și noroi vom supraviețui amifteatrelor lustruite de buci mizantrope buzunărindu-ne îndeajuns mai e rost de o gumă de mestecat de o pâine trăim fără termen de garanție mimăm eterna călătorie cu locuri în picioare apa se izbește în beton nu mai cred că pe mal în jos vom construi altul mai bun n-avem stofă marii croitori de poduri au îmbrăcat morții occidentali pentru lumea cealaltă ajuns aici reazem stâlpul de teamă o sfâșiere din trecut m-ar putea îmbrânci peste balustradă uit cine sunt uit unde mă aflu mă mai visez la rucăr unde iarna te găsește totdeauna pe drum gardurile aburesc de nările animalelor dintre chei dâmbovița mai aduce miasmă de cetină și sălbăticiune topoarele mușcă din lemn fără să le spună pe nume părinții își cheamă copchii: - vin’ acasă! înconjurat de munți satul pare-o chilie de pustnic în care focul arde hrănit cu rășină și conuri de brad arar liniștea e întreruptă de merele ce cad lăsate rod pentru la anu’ iar ceața are gust de lapte proaspăt muls sorbit de roata pitei frânte-n palme când bruma cade totul doarme și doar un ciobănesc se scutură a urs tresar și eu ca dintr-un vis prelung prin fața mea se târâie tramvaie unde-am ajuns?! în huruit și ploaie e prea târziu și nu mă mai aud între atâtea prăvălii viața mea e o venă deschisă sângerez până la ultimul cuvânt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate