Dimpotrivă, cerul nu era clar,
cerul era plin de nori gri,
și ploaia cădea pe asfalt, infernal,
Mânjind cu noroi, cum se joacă copii.

Pereții liniștiți dormeau adânc
și ploaia ploua în luna lui Martie,
Și noi, doi amanți, stam la rând
așteptând să ne iubim prin mansarde.

Oamenii? Ploaia? Strigai
c-o să te plouă pe aripi.
Desenele de cretă, Lorelai,
mie-mi plouau în suflet, nu pe aripi.

Nu-i nimic. Stăteam prin mansarde
Și ne iubeam, cu aripi, infernal,
Și ploaia ploua în luna lui Martie,
Din cer acoperit de nori, nu clar.