S-a împlinit în pomul vieții mărul.
Nu-l defineau doar gustul sau măsura,
Purta în el iubirea ca și ura
În fapt, cu el rodise Adevărul.

Izvorul către mâine se pornise
Când fructul dat a fost primit de lutul
Care-l mușca privindu-și începutul,
Ce Dumnezeu din el îl zămislise.

Nici n-a zâmbit, doar s-a robit pe cale,
Spre viitor, Adamul inocent,
Iar lângă el, prezentă permanent
Mergea și Eva, soața dumisale.

Le luase Raiul, poate, demiurgul,
Dar le-a dat lumea cu pământ și ape
Să-și ducă traiul viețuind aproape
Și zori de zi să-și fie, nu amurgul.

Trecut-au vremi și-au ascultat porunca,
Purtându-se cum le fusese datul,
Ea pruncii zămislind, el fiind soldatul
Și soțul iubitor deprins cu munca.

Pornise roata lumii iar apoi,
S-au împlinit gătindu-se cu straiul
De veșnicie și-au pășit în Raiul
Din care-i alungase pe-amândoi.

Puteți găsi în orice piață mărul,
Nu mai contează gustul sau măsura.
Ca el se vând la fel iubirea, ura,
Urmașii lor azi vând și adevărul.

ciclul ~Povești din veac~