Nu te condamn. Că ai murit devreme dimineață
Fără să vezi cum grima se scurgea
În holul de spital recidiva-n albeață
Iubirea mea cu ochi de acadea.

Și nu te osândesc la preumblare
Pe tărgi din nepăsările cusute
Purtam meniri și boli succesorale
Prin parcul nemuririi rezolute.

Nu te condamn din nou. Era prea dimineață
Cu streșinile ude și pulsul anormal
Fără să știi de moarte în locul cu verdeață
Eu tapetam salonul cu un surâs vestal.

Oana Solike