a înzeci nu a muri!
repeta sufletul la fiecare abandonare
de sine
e tardiv să măsori nemăsuratul
când uitarea își invocă amintirile

totul pleacă de la prana
o suflare în plus pentru mine
e hrană în minus pentru spirit

incert și confuz
provoc clipele agonice
la o naștere
aflată în apoptoză