Mai vreau o iarnă ca aceea de demult,
albă, liniștită, iertătoare,
în care fulgii mi-au adus
numai iubire și căutare.
Afară ningea bezmetic
și noi prin odăi ne iubeam…
Ochii tăi, mai negri ca altădată,
tulburătoare patimi adumbreau…
Era iarna dragostei noastre
cu albul ei infinit…
Și am crezut în iarna aceea
și-n dragostea noastră
fără de sfârșit.
Mai vreau o iarnă ca aceea de demult,
albă, liniștită, iertătoare…