agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2209 .



neintitulata recenta 1
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mopete ]

2007-12-21  |     | 



neintitulată recentă 1


dacă temerile sale în ce-i privește pe ceilalți
se dovedesc a fi neîntemeiate, sunt înfrânte adică –
deși, trebuie s-o spunem, ele nu dispar definitiv niciodată,
ci mai degrabă se regrupează, se reorganizează,
așa încât, dacă un astfel de batalion suferă o înfrângere,
dispare numai ca batalionul 28 să zicem,
însă rămășițele sale sunt atent căutate –
răniții nu-s lăsați pe câmpul de luptă,
acolo unde ar putea fi găsiți și executați –
și-l vom vedea într-o formă nouă,
completată de rămășițele altui batalion înfrânt,
să zicem 29, răsărind astfel batalionul de elită 30,
alcătuit numai din veterani
a căror specialitate e supraviețuirea și anihilarea inamicului,
adică anihilarea sa, a lui însuși.
și tocmai asta nu înțelege el prea bine,
de ce se dorește anihilarea sa și cine o dorește –
așadar, dacă la un moment dat
temerile sale sunt învinse pe un front,
temerile pentru ceilalți ziceam,
atunci, până se produce regruparea,
batălia se mută pe frontul său strict personal,
acolo unde îl așteaptă, precum picti-i în umbră, în seară,
compániile temerilor sale de factură intimă, care privesc…
în fine, care îl privesc numai pe el.
se mai dă, carevasăzică, și acolo o luptă,
care lui i se pare însă, și pe bună dreptate,
mult mai puțin riscantă, ooo, cu mult mai puțin.
dar poate că vă întrebați
de ce a ajuns el să conceapă temerile sale –
temerile în legătură cu ceilalți acuma –
ca pe un inamic.
pentru că, orișicât, e frumos, e gingaș, nu-i așa,
să suferi crezând numai că ai putea provoca suferință,
neprovocând-o de fapt, nu?!
și persoana în cauză, adică el, ei bine,
ar trebui să se mândrească că îi iubește atâta de mult
încât suferă nejustificat pentru ei,
că se simte atâta de vinovat fără să fi greșit de fapt.
păi așa și era cu ceva timp în urmă,
numai că temerile sale s-au cam prea înmulțit,
pentru a-i proteja pe ei el este gata să renunțe la ei,
și asta nu e normal, așa-i?!
să te însingurezi de frica unei eventuale greșeli și tragice, și stupide,
care nu se poate nicicum întâmpla,
de care lui și numai lui i-ar putea fi realmente frică și îi și este.
iată, chiar acuma îi este din nou. batalionul 30.
războiul ăsta va dura, se zice, nu mai mult de o sută de ani.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!