agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-21 | |
neintitulată recentă 1
dacă temerile sale în ce-i privește pe ceilalți se dovedesc a fi neîntemeiate, sunt înfrânte adică – deși, trebuie s-o spunem, ele nu dispar definitiv niciodată, ci mai degrabă se regrupează, se reorganizează, așa încât, dacă un astfel de batalion suferă o înfrângere, dispare numai ca batalionul 28 să zicem, însă rămășițele sale sunt atent căutate – răniții nu-s lăsați pe câmpul de luptă, acolo unde ar putea fi găsiți și executați – și-l vom vedea într-o formă nouă, completată de rămășițele altui batalion înfrânt, să zicem 29, răsărind astfel batalionul de elită 30, alcătuit numai din veterani a căror specialitate e supraviețuirea și anihilarea inamicului, adică anihilarea sa, a lui însuși. și tocmai asta nu înțelege el prea bine, de ce se dorește anihilarea sa și cine o dorește – așadar, dacă la un moment dat temerile sale sunt învinse pe un front, temerile pentru ceilalți ziceam, atunci, până se produce regruparea, batălia se mută pe frontul său strict personal, acolo unde îl așteaptă, precum picti-i în umbră, în seară, compániile temerilor sale de factură intimă, care privesc… în fine, care îl privesc numai pe el. se mai dă, carevasăzică, și acolo o luptă, care lui i se pare însă, și pe bună dreptate, mult mai puțin riscantă, ooo, cu mult mai puțin. dar poate că vă întrebați de ce a ajuns el să conceapă temerile sale – temerile în legătură cu ceilalți acuma – ca pe un inamic. pentru că, orișicât, e frumos, e gingaș, nu-i așa, să suferi crezând numai că ai putea provoca suferință, neprovocând-o de fapt, nu?! și persoana în cauză, adică el, ei bine, ar trebui să se mândrească că îi iubește atâta de mult încât suferă nejustificat pentru ei, că se simte atâta de vinovat fără să fi greșit de fapt. păi așa și era cu ceva timp în urmă, numai că temerile sale s-au cam prea înmulțit, pentru a-i proteja pe ei el este gata să renunțe la ei, și asta nu e normal, așa-i?! să te însingurezi de frica unei eventuale greșeli și tragice, și stupide, care nu se poate nicicum întâmpla, de care lui și numai lui i-ar putea fi realmente frică și îi și este. iată, chiar acuma îi este din nou. batalionul 30. războiul ăsta va dura, se zice, nu mai mult de o sută de ani.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate