Când te-ai născut ți-ai pus pe chip o mască
Nu știe nimeni cum arăți, da’ las’ că
La fel ca tine toți din jur și-ascund
Sub zeci de straturi, chipul în străfund.

Sunt măști ce râd în față, plâng în spate
Și nimenea nu vrea să se arate,
Sub mimică și farduri și poveste
Cât de copil și vulnerabil este.

Emoții și iubire dau să iasă
Dar stratul e prea gros și nu le lasă
Și îți recapeți masca-aceea rece
Gândindu-te lucid că totul trece.

Și-abia-atunci când cade faci fireasca
Deducție - ce inutilă-i masca.