Sunt trist acum
iar umbre lunge îmi aleg cărare
și ochiul meu ce lacrimă a sare
o pasăre ce zboară în finit

iar calea pietre grele în cercuri ridică
cu gânduri de nimică și aripile-i negre
își poartă urmele
apoi le tăvălesc

aud șerpi cu veninuri sârme cu cioc
și selene pustiuri deodată spunând:
cât de uitați și cât de departe
suntem uneori pe pământ