Vedeta

o broscuță aurie
năzdrăvană și zglobie,
a sărit de jos în sus
chiar pe o frunză de lotus.
în oglinda apei se privi
și-ncântată așa rosti:
- Ce frumoasă, ce suavă!
A uitat c-a fost râioasă
și-o zână cu a ei baghetă
a transformat-o-n vedetă.