casa mea e o colivie
din care n-am mai ieșit de ceva vreme
nici nu mă interesează
ce se întâmplă dincolo
de pereții ăștia plini de rugină
mi-am tras jaluzelele mi-am pus lacăte pe dinăuntru
ca să nu știe nimeni de mine
și fumez
fumez în draci
pe canapeaua mea preistorică
timpul ce mi-a rămas

tic tac tic tac
scrumiera e plină cu cenușa zilelor mele

mi-a pierit tot cheful de viață
nu mai am vise la care să aspir
nu mai am stele fosforescente
nici măcar pe tavan
nu mai am nimic

sunt singur
vorbesc cu mine în fața oglinzii