agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-09 | |
Atunci când mergem la fântână,
atunci când mergem prin pădure, trecem de fiecare dată prin cuvântul „fântână”, trecem prin cuvântul „pădure”, chiar dacă nu pronunțăm aceste cuvinte și nu ne gândim la ceva de ordinul limbii. Martin Heidegger „Originea operei de artă” * * * I Filozoful spune că atunci când mergi la fântână treci prin cuvântul „fântână” dar treci și prin alte cuvinte de sete prin cuvinte de ciutură lovită de pietre ca să ajungi la cele mai dulci cuvinte de apă chiar dacă nu știi să citești și nu cunoști nici scrisul setea te învața de izvoare și rămâi poet pentru cuvântul „apă” dacă tu ai făcut-o dintre adâncuri să ne vină atunci când ai trecut prima oară prin cuvântul „fântână” dar unde sunt acei de altădată care-au trecut prin cuvântul „pământ” săpând mai mult cu gura și ochii apoi au trecut prin cuvântul „argilă” apoi prin cuvântul „nisip” 2. apoi prin cuvântul „piatră” apoi iar nisip și iară piatră până au dat de sfânta apă și odată găsind-o au rămas acolo cu ea în cuvântul „fântână” fiindcă n-au știut să-l citească și nici să-l scrie ei au încercat să-l facă să fie. II Dacă mergi prin pădure la început de iarnă în căutare de lemne vrei tu ori nu vrei mai întâi vei trece prin cuvântul „pădure” și atunci se poate întâmpla ca înainte de a-i păși pragul să treci prin” pădurea de argint” ori prin „pădurea narativă” a lui Umberto Eco cu cele „șase primbări” ale sale și prin Pădurea Neagră de unde Dunărea își trage izvoarele apoi vei trece neapărat 3. prin Pădurea Petrișorului prin Pădurea Spânzuraților ca să ajungi la Dumbrava Roșie o pădure și ea de stejari dar e una mai deosebită fiindcă inițial moșia aceasta fu câmpul de luptă unde străinimea a fost învinsă și cei care ne-au cerut „ pământ și apă” fură înhămați în locul vitelor la plug de-au arat și-au semănat de jur împrejur tot stejari și stegari până „se făcură toți o apă și-un pământ” poate deaceea suntem atât de înverziți scăldați de „crești pădure și te-ndeasă...” ori de „pădure, verde pădure” că râvnitori am cunoscut destui mai avem și azi cât vezi cu ochii ori câtă frunză și iarbă că aproape nu-i nici un cântec din care să lipsească frunza verde și când pădurile toate s-au strâns laolaltă ne-au cerut să le numim cu- un singur cuvânt și atunci le-am zis „codru” și „la mijloc de codru des toate păsările ies...” iar noi la început de iarnă intrasem în cuvântul „pădure” să luăm niște lemne de foc și n-am mai ieșit niciodată probabil suntem pentru cuvinte doar niște piese de joc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate