agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-10 | |
A mai rămas o oră din nesfârșirea asta.
Mi-e dor de un compas, să mâzgâlesc cadrane... Prin cețuri fulgurante își tăinuiește casta Ființa de uraniu. Mă pierd în celofane Și-n gânduri descompuse Prin țeste, tomberoane.... A fost odată Friedrich, stăpân pe un butoi Fura câte o doagă de dincolo de bine Cu Diogene, noaptea, juca poker în doi Și-apoi cu câte-o carte, între război și rime Își lăsa nemurirea-n noi Decadenții de apoi Mai trebuia profetul să deseneze-naltul -e mare galaxia și-s stele furtunoase- Ne trebuia ceva să câștigăm asaltul Să-aducă Carul Mare în sfere cât mai joase Să ușureze astfel saltul De pe acest pământ spre altul... "Știam de lumi albastre ce miroseau ca marea Dar am uitat formula ce-nalță pescărușul Vă dăruiesc cuvinte să nașteți disiparea" Din zările-azurii proclamă Cărăușul... (Dară pe cerul altuia mai are sens urcușul?) A mai rămas o noapte din ast' zădărnicie. Mi-e dor de un cadran să îmi creez compasuri... Ființa de eter a învățat și știe Să-și facă supra-masa. Când gându-ți n-are stasuri De ce-ți mai legi trei foi Cu doage și cu zoi? N-ai auzit că Dumnezeu e mort Prin fiece butoi?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate