cerealele mi-au încolțit în votcă
vearbă și musteți pe-un chip de larvă
dintr-un soare fără tată dintr-un fochi
străluceascu-mi raze de otravă

nu-mi mai scormoniți prin nări în creier
după mierea care nu mănânc
viespuit de cristul de paradă
de coroana lui cu spinul lung

unde l-ați ascuns pe Eu-Copilul
nu vă mai întreb: răcesc la gură!
tac până îmi ies prin ochi scântei
ce-aprind vreascuri de literatură

nu mai dați cu pietre seci în Vultur
păsările n-au valoare în bazar
numai el cu aripi desfăcute
își e sieși limbă și cântar

injectați cu bani fisticul verde
botezați-vă pupilii cu isbn
iarna viitoare altă iarbă
va-ncolți din voi mai repede