agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-12 | |
„Vino-n codrul la izvorul” veșniciei ce ne-ngână existența fără sens,
„Care tremură pe prund”-ul univers, ce ne dă măsura vieții mai intens, „Unde prispa cea de brazi” peste clipă suprapune râuri verzi și alburii, „Crengi plecate o ascund”, clipa singură se-ntoarce împotriva urii. „Și în brațele-mi întinse”, ce despart ura de viață, moartea de iubire, „Să alergi, pe piept să-mi cazi” și să-mi sfâșii în extaz chipul și-a mea fire, „Să-ți desprind din creștet vălul”, să te-nveșmântez în vorbe, iară al tău suflet, „Să-l ridic de pe obraz”: simt știința răsuflări, după ochi și după umblet. „Pe genunchii mei ședea-vei”, ca pe-un stol de păsări, într-un zbor înalt, „Vom fi singuri-singurei” și-mpreună vom desface, viața într-un salt, „Iar în păr înfiorate”, de credința-ți efemeră – absolutu-i tot ce stă –, „Or să-ți cadă flori de tei”, o coroană de iubire, ce pe capu-ți îți adastă. „Fruntea albă-n părul galben”, transformându-mi luna-n noapte, soare-n zi, „Pe-al meu braț încet s-o culci”, adormiți în ceruri sacre, să nu vrem a ne trezi, „Lăsând pradă gurii mele”, ce-nsetată-i de esențe, de arome și candoare, „Ale tale buze dulci”, apăsate peste fire, chipu-mi să-mi aduci, când doare. „Vom visa un vis ferice”, ce nicicând visat n-a fost, timpul ne-a furat, „Îngâna-ne-vor c-un cânt”, rupt din hăuri abisale ale glodului curat, „Singuratece izvoare”ce se-ngână cu trecutul și așteaptă sus prin ramuri, „Blânda batere de vânt”ce-nfioară păsării mii și-alte mii de neamuri. „Adormind de armonie”, ce se-ntinde ca o brumă, echilibru peste lume, „Codrului bătut de gânduri” mă dizolv în rădăcini și adânc, acestei hume, „Flori de tei deasupra noastră”; nemișcați și noi și ele, veșnici în mișcare, „Or să cadă rânduri-rânduri”, flori de tei pe-al nostru suflet, umbră-n soare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate