agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-14 | |
ruinele dineurilor vulgare...
umbre taie-n curbe umede resturile unei cine canibale. prea multă sete inundă rozele goale săpate în trunchiul unei pietre de ceară arsă în inimă. greșeală. crimele inspiră plictiseală. spectatorii pleacă. în galeria goală clovnul aplaudă o balerină desculță: titirezul într-o cutie muzicală. glonțul. cuțitul. dinții sfâșie lemnul cosciugul. nimeni nu întreabă duhul tăcutul. răstignitul pare un simplu trupul. sânge linge rănile vântul și frigul îngheață gemete. singurele, negrele, duhurile cu bocete, văduvele plânsele, păsările, goană spre valurile mării, și-neacă primele simțurile, furiile, fericirile, crimele, visele, numai ele să rămână veșnice. restul poate să moară fără cuvinte. și frunzele să acopere. vântul cu duhurile împrăștiele și pierde țărmurile, cerurile, săracele. groaza ispitește nemișcarea întru nemurire. întru tăcere reculegere; serenitate pentru mine. Mortul nu e singurul. are parte de prietenie. lumânările ard să lumineze cotloanele cu oasele nemișcate de brazdele de pământ. urâte sunt clipele întunecate, jurământ cu nopțile albe, cu destinul smintit, cu poveștile ce nu s-au povestit - și cîte ar fi fost de povestit – cu regretele disperatele... și pe cer stelele strălucesc ce strălucesc și apoi se sinucid în vâlvătaia lor, dar nu-i nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate