coada de șarpe
se-ncolăcește de jur-împrejurul daimonului meu
nebun deja
de-atâta pâine și apă
de-atâtea lacrimi aruncate-n borcanul cu vid
al dimineții

și mai tare
mai tare
dar diafan îl sugrumă șarpele mort
al făpturii mele
prea grele de apă
și mă bucur
de-a dreptul mă bucur
pentru că-n curând
va veni după mine
și dama în negru
și-n fine curat
în eter suspendat
mă va stinge
atinge
cu palma
de zeu
alizeu
pe-noptat.