Ziua devenea mai departe noapte
intr-o inclestare mult prea nebună.
Suntem doar noi doi cu ideile noastre
niste simboluri ale unei lumi dezgolite
de fortă si de ganduri selecte.
Se pare că simturile sunt deja amortite

Despădurita visare străbate năucă
cu viteza unui tren milenar
gara asteptărilor fără sperantă.
Degeaba iti despletesti suvita căruntă
si gandul iti zboară la un asternut
că dorinta năucă este acum in vacantă

Clipele nebune dau fără chef ocol
la starea agitată si confuză.
Ne intalnim acolo unde napraznica asteptare
pare să lupte cu morile de vant.
Este o gară unde trenul este izolat,
viata ti-a dat un rol si tu l-ai refuzat.