Umbla un fel de molimă, pesemne,
în pragul sărbătorilor de iarnă ...

Părinții, bunicii, mătușile,
cu chipuri solemne,
discutau în surdină
chestiuni arzătoare :
va intra prin lucarnă,
de-a bușile,
sau prin horn o să vină,
într-un iureș nebun,
pe-o sănioară scînteietoare,
spulberînd sub tălpice stihiile,
darnicul Moș Crăciun?

(Așa-i zicea lui Gerilă-nainte
să fie numit președinte
la Comitetul cu jucăriile ...)

Cam astfel tăinuiau
și, firește,
habar n-aveau
de urechile noastre ciulite,
de ochii boldiți tîlhărește ...

Ticluiau mai apoi un răvaș
către vămile cerului,
pasămite,
și-n urmă se duceau
iavas-iavas,
la rosturile lor obișnuite.

Ma gîndeam
petrecîndu-i la vale
c-un zîmbet coțcar :
trebuie să fim ingăduitori
cu cei mari !

De-atîtea treburi și angarale
n-or fi avut
cînd să bage de seamă
că nu numai ei au crescut
într-un an, sau în doi, sau în trei ...
Ei ne vad pururi neștiutori,
ca-n pruncie,
cînd credeam că ghetuțele pică
din nori
în bradul din colțul pridvorului,
că Moș Jucărie
vine pe borta cuptorului,
cu plăcintele și scoverzele,
că pe sor’ mea a mică
o aduseseră berzele...

Nu-i nimic, îmi ziceam,
las’ să fie așa !
O să ne adunăm impreună
și de-astă dată ;
noi, la fel, vom cînta,
vom ura,
și-or să ne asculte
cu inima bună,
mătuși și bunici și părinți,
și-or să spună
ca-n toți anii, la fel,
același cuvinte – model,
de turtă dulce și ciocolată :

« Dragii noștri,
să fiți
silitori
și cuminți !
Conduita frumoasă
este apreciată
cu osebire – de sărbători !
Iată,
s-ar putea să apară îndată
moșul cu daruri
pentru bunii școlari :
parcă tropăie pe acoperiș ! »

- Ce copii ! murmuram,
privind cam pieziș,
cu ochii foarte atenți,
spre bătrînii ștrengari ...
Dar, ce mai încolo-încoace,
trebuie să fim indulgenți
cu cei mari :
lasă-i și pe ei să se joace !