el e ca un abur dimineața pe râu
umezind trotuarele și subțioarele
când alerg să prind soarele sau o
moarte virgină ori o fată cu crinolină

ca un abur peste pielea jilavă a brațelor mele
în mișcare continuă (bielă-manivelă)
ca un abur picurând în privire elixir de lumină
se aude un zvon de zbor întârziat și
așternutul își pierde aromele nopții atârnat
de fereastră – e cinci dimineața și simt cum
zorii se mai amână cu o secundă
pleacă primul tramvai din depou
metal pe metal cum piele pe piele
în întunericul orb al iubirilor noastre
vinovate – el ca un abur dimineața devreme
învelind un sex obosit la marginea parcului
de distracții unde dorm carusele
și pitici cu bonete albastre
trec femei cu ochii cârpiți de somn
se aprind cuptoarele gogoșeriilor la intersecții
vine un miros de chiftele cu ceapă
doar el ca un abur curgând în albia râului
printre răchite și eu alerg tot alerg
să prind soarele sau să prind puteri
să mă îmbrac în hainele odihnei
pentru blânda verticală care mă așteaptă.