ticăind sacadat
inima aude...
ochiul deschis mă-nvață cu lumina
ce-mi primenește gândurile noi
acum aleargă sângele mai iute ca fuga ciutei
alergată de hăitași...
noroc că strâng în pumn o amintire
verde
crudă...
a mea, sălbatică și udă...

vremea desculță
și
timpul să nu audă
verdictul-condamnat!...de parcă sufletul avea un nume
așa cântai...
mersul meu des lovea, sacadat
zilele, amar clipele cu tine
străine...
nu pierd,
doar aștept un câștig
ca brazda....ploaia....
noaptea vie mă știe
căutând stelele
șirag auriu
gândurilor mele
cânt-plânsul tău
mă spală
de păcate...
o zi, o noapte
macerat într-un sărut al cărui gust
îl uitasem demult...