îmi pari cunoscut, străine
parcă ți-ai mai rătăcit în mine odată turmele
ce vremuri, străine, ploua
ne căutam cuiburi
ghimpii ni se înfigeau în cuvinte
purtam pelerine de vânt, degeaba
mâna ta îmi trecea prin inimă
tu spuneai, uite aici am să adun câteva nuiele
să dorm pentru un timp
speriată ridicam din umeri
un virus obositor, cotrobăiai prin vene
am făcut febră, îți amintești, străine
aveai palmele pline de nisip
întrebările picurau pe trup
atunci am murit prima oară
și ce-am mai alergat pe miriștea udă
tălpile nu le simțeam
râdeam și înnoptam pe rând unul în celălalt