Azi, soarele venit-a din nou,
Sa raza uimit de iarna asternuta
Pe floarea din glastra dintr-un ecou;
Pe o chemare de dor neanceputa…

In inima verde el vesnic zambeste,
Iar lumea, ce-mi pare atat de mica
Ti-e drag s-o vezi cum respira, cum creste,
Cum murmur de viata incet, se ridica…

Zambeste el, viselor toate,
De-I iarna, de-I noapte, amar suspin;
Unghere reci cu brate inghetate
In lumea cea vie, renasc si revin…

Azi soarele venit-a iara
Cu raze petale, pe alei cernite;
Vrut-a pustiul cu vieti sa tresara,
Sa-ti farmece pasul cu doruri albite…

Azi, soarele zambeste in versuri,
In jocuri de slove vii, mititele;
Maine va rade in triluri si ghiersuri,
Vei vrea sa stii ca-n lume-s doar ele…