prin labirintul dragostei Romeo
crezând orbește în iubire
cu Morgana-i rătăcit la braț
căutând ieșire spre lumină
o greșeală fatal-ai comis
că iubirea respinsă în vis spulberat
mereu în abis te-a atras
și nici cuvântul adio
nu l-ai auzit tu în glas
dusu-te-ai holtei în paradis
lăsând părinții în durere
și fete-mirese în jur
gestul făcut e cădere…
la o margine de cimitir
o movilă se-nalță spre soare
în coroane funebre-mbrăcată
o movilă de flori vestejite
ce deplâng o iubire ratată
niște ciori croncănind în văzduh.