agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-26 | |
Demult, iarna mă ucise;
Câte porți și câte vise Se inchiseră într-un lacăt Făr` de chei și făr` de capăt. Pe mâna iernii am răstignit Al meu pas timid, livid, Înghețat de doruri grii… Vis nebun, tu iarăși vii… Vii, mă înalți și mă dobori, Mă reânvii, iar mă omori; Iarăși naști pe aripi zboruri Și aduni din lacrimi doruri… Iar m-adun, m-adun, m-adun Din resturi de iarnă, din viscol, din fum; In suflul rece răsădind O inimă crescând, iubind, Și am zâmbit într-o tulpină Verde fremătând, fragilă; Clipind trei petale albe, Au renăscut zările calde; Iar razele râzând cu focuri, Îmbie in ale vieții jocuri, Așternând imbrățișări Peste inverzite zări. S-a topit sufletul rece; Iarna s-a pitit în umbră, Dar simțind, atunci când trece, O ultimă suflare sumbră. Viața, din roua din flori, A adunat șapte culori, Pictând un falnic curcubeu; Cerul râdea… râdeam și eu… Dar tu, privire falnică, albastră Cu oceanele-ți închise în glastră, Nu mai știi ce să alegi… Sunt aici, să mă culegi. Am trei petale calde, albe, Suflet verde, visuri dalbe; Să mă așezi la a ta fereastră, La țărm de nemărginire albastră…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate