povestește despre grădinile pașilor ei
și le strig celor de dincolo de ierburi să tacă
din palme îi răsar ghiocei
și pe geacă
îi trec furnicile în șir indian
ca și zilele din ultimul an

- Dacă
(îi spun cu buzele pe linia vieții)
ai hrăni cu ghioceii tăi călăreții
când pleacă
le-ar crește aripi (și s-ar întoarce primăvara în zbor?)
lor sau cailor
lor?

despre fiecare cuvânt povestește numai grădina ochilor ei
și le strig celor asemenea mie să tacă

din palme îmi răspunde
după un timp
aproximativ rece
în care crește acei
ghiocei
cu o șoaptă de îmblânzit oști:

- Ia uite-i ...
ce zici?
sunt la fel recunoști?
deși în fiecare anotimp
trece
pe aici
peste ei peste noi
înainte și înapoi
câte o căruță cu proști