știi de cîte ori am visat că mă înec și părul tău nu era niciodată acolo
să mă agăț
de fapt nu era nimeni acolo
mă înecam dar de murit nu se întîmpla niciodată
probabil ce ușurare

există momente de singurătate cumplită de care ar trebui să-mi fie frică
de care mi-e frică
momente în care aud tot ce se întîmplă în mine
inima se face mică și se ascunde sub coaste
sîngele curge rar tot mai rar tot mai rar nu mai curge deloc
mă întreb simplu dacă mai prind ziua de mîine
dacă sting lumina se aprind oamenii îi văd ca neoanele din herăstrău
merg la braț cu inima mea încerc să-i arăt orașul acesta

nimic nou ascult poets of a fall aștept un telefon poate o cruce
nu m-am rugat demult mama nu mai are pe cine să trimită să cumpere apă plată
în prima zi de muncă frate-miu a rămas fără un deget
cam asta se întîmplă în lipsa ta

există momente de sinceritate cumplită cînd mă surprind vorbind singur pe stradă
bună dimineața ești în gara de nord ai bagaj te ajut
părul tău
părul tău m-a salvat într-o zi de la înec și eu nu uit oamenii care mi-au făcut
bine la un moment dat

sunt puțin obosit aș bea ceva poate o bere neagră puțin singur
m-am săturat de metafore rîd ca și cum aș plînge
capul meu e o varză
luni interviu marți interviu doamne ce treabă ai tu cu mine
ce am eu să-ți cer

nimic n-are sens
cineva mă întreabă care e povestea din spatele poveștii
eu mă întreb dacă mai e vreo poveste pe care să mi-o citească cineva
oricine în momentele de sinceritate cumplită
pentru că atunci e noapte și nu pot să dorm
fără să știu dacă oamenii mai sunt buni
fără să știu dacă emil nu s-a transformat cumva în valerian cu limba atîrnînd printre gratiile secției de psihiatrie
cineva mă întreabă dacă pot să aștept pînă în aprilie
bună dimineața ești în gara de nord ai o geantă roșie cu haine spălate
și perna de împărțit ca felia de pîine

de cîte ori am visat că mă arunc și părul tău nu era niciodată acolo
de fapt nu era nimeni acolo

nimic n-are sens
nici mersul pe stradă la o adică unde să merg
nici telefonul nici bancomatul nici biserica rusă care nu mai e rusă dacă
nu căscăm amîndoi gura
pe chipul meu niciun chip
pe chipul meu niciun fel de voință
inima se face mică mică și se ascunde sub coaste
pun ogarii să o scoată ca pe un iepure hăituit într-o zi de vînătoare

oho și cum ne mai certăm cine doarme la margine
cine doarme la perete
mirosul tău dimineața pielea ta ca laptele dat în spuză
la o adică unde să merg și ce să-i cer eu dumnezeului

sunt un om simplu care se compune
se recompune
se regrupează ca o armată după ce a pierdut încleștarea
bună dimineața ești în gara de nord nu mai avem pîine ulei
și prosoape curate