Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire și nou început
Þi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,

De s-au grăbit și norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, și cu-n sărut,
E de atunci, mereu, tot primăvară ;

Nu am simțit nicicând torida vară,
De Crivățul din iarnă, n-am știut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viață, Mărioară ;

Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Târzii și ruginite au trecut
Cu tine,-așa ușor le-am tras pe sfoară (!)

Dar azi, e Mărțișor, o inimioară
În piept din nou ți-o prind, ca la-nceput,
Iar ghioceii,-așteaptă un sărut
La tâmple, de atâta primăvară.

Valeriu Cercel