da, îmi vreau casa înapoi,
o casă plină de femei
care sunt gândurile mele noi
și luminoasele idei.
unde și Soarele se mișcă-n jurul ei,
acolo unde crește busuiocul
și uneia dintre femei, mijlocul.

de ce n-ai fi tu, câine,
pe jumătate om,
așa cum fu și neamul lui Chiron ?
în pragul casei stă un Om,
acolo el se bate
o luptă care nu se poate...

ce-aș mai vorbi cu tine,
de departe, femeie blestemată !
căci singur, fără tine,
eu am trecut prin poartă...

o să îmi crească-n frunte-un ochi
sau poate chiar o bârnă
de care și viața ta va atârna,...atârnă !
și-atunci te voi vedea mereu,
te voi vedea..., nebună...!

da, îmi vreau casa înapoi,
o casă plină de strigoi,
și strigoii aceia suntem noi,
ținându-ne de mână!

da,îmi vreau casa înapoi,
o casă atât de sfântă,
cum este vremea de Apoi
și criminalul de război.