Iar s-a nuntit pământul cu iarna, cotropindu-l
Pe față și-n cotloane cu voluptatea rece.
Cel Soare-Nun zâmbește, când peste lume trece
La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l.

Adună de departe ca oaspeți, zburătoare,
Chiar Moș Martin agale pășește din bârlog
Pe neaua toropită, rămasă de zălog
Și zestre a miresei de verde născătoare.

Decor de iarbă crudă, tușat cu vioriu
Și bâzâit de-albine ce harnic robotesc
Flori oaspete în voie grădinile gătesc,
Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu.

S-au risipit în taină învoalări de fată
Viața germinează în case și pe-afară,
Le e la toți stăpână, Jupâna Primăvară,
Zâmbind își leagă-n voie, basmaua înflorată.