imposibil de supraviețuit unei lumi
care nu apare decât atunci când abandonez
întrebările esențiale.
alegerea fără a avea de ales
e ceea ce se înșiră pe sfoară:
ploaia cwul picăturile cwul particulele cwul
un colier alb făcut din toate râurile
care nu apar decât atunci
când sfârcurile pământului se retrag
în găvanele ochilor mei

și încăpând în el însuși
precum Dumnezeu în toate dimensiunile
miezul care naște cuvinte-miresme
coconul acesta fluid care nu e niciodată fluviu
doar secreție stoarsă sufletului în cazne
îmi intră prin piele în minte
prin măduva oaselor și prin măduva spinării în inimă
prin semne diluate în retină
îmi aduce moartea ca pe o grădină proaspăt plivită
moartea cum vântul

și abia acesta e sinele
când o prezență subtilă mă soarbe
în altă curgere