De ce tresari când zorii bat la geam?
Nu-s lângă tine-n clipele-astea sfinte?
Chiar dacă ieri prin vise îți veneam,
Azi sunt aici... azi, clipa nu te minte!

De ce în somn suspinele-ți vorbesc
Și fruntea ta frumoasă ți-o încruntă?
N-am să le las! Și c-un sărut topesc
Neliniștea ce somnul ți-l frământă!

Obrajii tăi în palme îi cuprind -
Prin mângâieri s-aduc somnului tihnă;
Dar iarăși pleoape-n tresăriri surprind...
Hai, dormi iubite, sânu-mi ți-e odihnă!

Ce drag îmi ești! tu dormi, eu te privesc
Așa cum luna oglindește ape,
De chipul tău senin, ochii-mi lucesc,
Și-s împlinită că îmi ești aproape.

Cât m-aș lupta să-ți fur iar un sărut...
De te-aș trezi...ah! chiar nu mi-aș ierta-o!
Privind cum dormi, un înger mi-ai părut...
Dar las’, ispita, mâine voi certa-o!