Saice, când veneau înnorate și lăsau stropii reci
să atingă iarba. Saice în mijlocul norilor care
picurau rece peste iarbă. Amintirile cu rănile
despărțite de pojghița lor, durerile cu fericirea
scăpată din mersul lin al orelor pe ceasuri.

Vedeam în josul mistriei, urma papucului adus
din Amazon, o vedeam fericită în cârdășia rece
a școlii.

Micuțe ovale corolice seve, la mijlocul inventarului
meu, la pagina galbenă a ierbarului, în nota lui.
În nota lui, el e singur. Și el era singur.
Răzuia în zațul ceștii pusta roșie a morții.
Lăsat peste chiuvete uscate, dopuri 'priorice
mirosind a fontă, culoarul îi era ancorat în merii
gâtului ca o rece grotă în care întunericul
pripășește etern drumul.