Cu scaunul în pendulare-nceată
Ating răcoarea muntelui spre piscuri.
Sub mine brazii mă supun la riscuri
De-a fi-nghițit de umbrele în ceată.

Deasupra, nori sunt schimbătoare discuri.
În cercuri ample, ulii se arată.
Þintesc decis poieni și deodată
Ar prinde aripi de hulubi în pliscuri.

Când răsucit de cețuri pun piciorul
Pe lut stâncos învăluit de cer,
Cântări de îngeri se aud în corul

Înaltului ce-a picurat mister.
Veghind răstimpul, mă trezesc actorul
Ce și-a zvârlit tăriile-n eter.


25 august 2007