Îmi găsisem centrul.
În evantaiul verde răsfirat
în mâna bunicii curgeau
țările pe care nimeni nu
le-a văzut vreodată.
Albastrele cetăți
dezechilirate în strălucirea
lor, chipul ferestrelor luminate
slab- răzbat să trag în piept
aerul crud al pânzei
- orașele pe care nimeni
nu le-a văzut vreodată
nu schimbă mirosuri între ele,
orașele pe care nimeni
nu le-a văzut vreodată
nu știu a păși în felul meu,
pe multe pietre finite,
tăiate cu toate la oceanul
gălbui sub care se răcoresc
balenele.