agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-04 | |
[]
cîteva lucruri pe care le fac atunci cînd mă plictisesc: despic firul ierbii îi caut inima o palpez o storc de rouă o beau viața ei trece în venele mele mai desenez o cameră din casa cu ziduri de carne și acoperiș de țiglă casă unde voi locui cînd nu voi mai fi bătrîn visez că dorm într-o peșteră bat cu o coadă de mătură în tavan deasupra am niște vecini castani care-și învață copiii să cadă iau aerul cioplesc din el o corabie cu care plutesc pe urmele unui vis mai alb ca Moby Dick încalec pe trupul somnului și gonesc pînă la porțile lunii să anunț că s-a întors dimnineața cîteva lucruri pe care le fac atunci cînd nu mă plictisesc: îmi las barba să crească în ea își va face cuib o pasăre verde pun os lîngă os și-nvăț să merg printre crăpăturile zilei prepar ceaiuri care vindecă orice rană mă gîndesc ce nume îi voi da copilului meu și la final împart lumea în pătrățele [] astăzi mă voi opri doar la cîteva lucruri simple voi mînca o felie de pîine am s-o mestec ușor să nu tulbur drumul ei către locul în care se duc toate pîinile cînd și-au împlinit creșterea apoi voi merge în ocico n-am mers niciodată îmi place să cred că e un tîrg mare unde oamenii vînd fostele rămășițe din fostele vieți e ziua cînd fiecare e mai bogat cu un om voi zîmbi unui străin eu nu prea cred dar cineva mi-a spus că în zîmbetul meu încape o fereastră cu soare cu tot încă un lucru simplu cu mîinile mele învăț să mă joc le spun să cuprindă pămîntul dacă nu mai rămîne loc de nimic atunci fiecare om duce o lume pe brațe dacă mai rămîn spații goale atunci eu mă ascund în cei care duc lumea pe brațe adorm mulțumit m-am convins lumea e un cireș în care timpul ne coace pe toți unii rămîn cu urmele noastre pe buze alții pe mîini oricum nu contează că e amar sau altoit trupul are mereu aceeași carne doar sufletul o să-l îngrop ca pe un sîmbure din el vara viitoare copilul meu va mușca uimit că e dulce va întreba mami ce fruct e acesta mai vreau apoi își va murdări obrajii cu poftă viață [] fiecare lucru își are timpul său așa cum scoarța răbdătoare își ascunde nervurile nu mă lua în seamă sunt puțin obosit de atâta drum din mine-au rămas două cuie pe care-ți așezi hainele și un degetar cu el bat la ușa trăirilor tale niciodată n-am să înțeleg de ce bărbații inventează nume cînd lipsește un trup e felul lor de a dormi singuri cu plapuma trasă până la gură nu ți-ai dorit niciodată să fii copil și să crezi iar în povești să crezi că te dai de trei ori peste cap și vezi ce se întîmplă în oameni m-am săturat să vâslesc fiecare zi un fel de caron cu luntrea în spate dă-mi un singur bănuț și te voi trece prin gânduri aș vrea să-ți pot spune mai multe dar gurile noastre sunt pline de așteptări țărâna în care ne vom întoarce împăcați cu îngenunchierea uneori închipui trupul meu aplecat peste tine respirația ta mă umezește e bine așa o simplă oglindă care-ți arată că încă pulsezi și dacă dumnezeu ne-a unit nicio absență nu ne desparte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate