Nu se mai pune asta,
nu că nu se mai știe de a cui nume
se leagă, sau cu a cui dragoste s-a luat.

Dacă mă vezi în încordarea
vocilor pe care ei le curmă la muzica
cu sufletul ca sticla colorată,
cu atâtea striații cîte are pământul,

dacă arunc încă o dată mingea,
mai departe,

tu o să o aduci încă o dată la mine.

De dragoste te legi ca de amantele
frumoase, aurii sub boltele soarelui
la răsăritul lui.
Te legi de dragoste prin pielea lor
albă, prin ochii lor deschiși
ca lumina trecută prin umbre,


te legi prin tot ce însemnăm la
apusul roșu când de numele meu
se leagă fiecare geană către somn,
când de numele meu nu mai încape
podul rece sub frunte,
antebrațul sub cap,

pe spate să se lase învelișurile
nopții.