agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-09 | |
Porumbeilor nu le este frică de înălțime?
Bat din aripi terifiant de înțelept, Se zbat ca șoarecii în labirintul creației, Se întrec în neologismele Zborului. Porumbeii sunt albi, roșii sau vișinii? Porumbeii sunt totul, Totul zborului, Frica norilor, Frica zorilor. Porumbei sunt un fel de catifea Și sunt speriați de întunericul înălțimilor. Porumbei sunt totul. Câini latră porumbei, Pentru că nu vorbesc porumbeleasca, Oamenii latra porumbei, Pentru că nu vorbesc porumbeleasca, Și atunci, Oamenii mănâncă porumbei Pentru că nu îi înțeleg, Dar câini nu, Ei nu îi mănâncă, Deși nu îi înțeleg, suferă alături de ei, Că sunt suflete rupte din suflet, Nu ca oamenii-câini dorind suflet de porumbel... Oamenii latră porumbei, Iar câini latră oameni. Porumbei sunt de catifea, Și plutesc în grijea norilor. Câteodată, Plouă cu porumbei, Dar oamenii nu îi văd, Îi latră, Iar câini îi iubesc Șoptindu-le, Iar oamenii îi dez-pănează Lovindu-le, Sau Cel mult Îi mănâncă. Plouă cu porumbei peste sufletele noastre, Plouă catifelat Și, Se îngână Grângurind, Noaptea cu ziua. Plouă, Cu catifeaua porumbeilor, Vișinie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate