Scârție amurgul de bătrânețe
Sunt o frunză plimbătoare
Prin secole mărețe...

Aerul cu miros de mucegai
Mă atinge ...mă doboară
Lungește osânda iară ... iară

Am coborât din întuneric
Spre a bea lumina pură
E placere, e durere, e otrava
Sufletelor călătoare pe tărâmuri muritoare

Toate-s vechi în lumea asta,
Dar le zugrăvim mereu
Azi te mint pe tine...
Mâine...
Poate tu pe mine ...

Toți visăm aceleași vise
Tu îl ai cu Feți-Frumoși
Eu visez ziua de mâine

Așteptăm orele să treacă
Ceasul stă să cadă...
Orele se sparg in clipe

Azi privesc cu ochii largi deschiși
Mâine te privesc cu ei închiși.....