Are pe suflet o surpare de gânduri
și numai iluzii venite din subteran.
Norocul îl ocolește delicat
iar neșansa pare să îi strige:
Nu mai ai loc pe această lume,
ai un destin prea crunt, ești un ratat.

Funcționează în permanență o gândire defectă
în care eroarea jubilează ca o nebună,
speranța e schilodită sau nu există
și rezultatul este mereu același.
O luptă ca un gladiator epuizat
numai cu vise, realitatea mult prea tristă.

Cu mâinile la spate și capul aplecat,
având se pare o coloană strâmbă,
nu mai are șanse de luptă, s-au epuizat,
toți îl ignoră iar viața l-a trădat.