Cromatism



Timpul roz mă părăsește-ncet
Cu ochi tăciune de ascet
privesc la steaua căzătoare
și mă cufund ușor-ușor
de dor alb-negru
de fior
în sexul moale-al rozelor
Sărată vocea gri a mării
oranj mă cheamă-n largul zării
s-ating cu sufletul deschis
zâmbetul mov-suav din vis
și să mă smulg din gheara vieții
ca să-i sărut roșu pomeții
Și când inima-mi se sparge
printre sute de catarge
irizând felin paloarea
ce-mi ademenea suflarea
boarea vântului aduce
fin miros turcoaz de dulce
mă-mpresoară
mă-nfioară
vioară-aș vrea s-aud plângând
peste alb-murdarul gând
vis de flaut îngânat
prevestind ocru păcat
nechezat de cal albastru
picurat din galben astru