agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 660 .



Melancolie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GHILOTINA ]

2008-05-09  |     | 



Amintirile plutesc peste trecut ca cenușa
răscolită de vânt în liniștea sângerândă a amurgului...
Nu-i nimeni în preajmă care să–mi deschidă ușa
și să aprindă iar fitilul de la candela stinsă a dorului.
Pe pervaz, lampa fumegă și pâlpie de ciudă
că a rămas fără gaz și lumina moare în odaie,
pisica mîngâiată numai de tristețe și flămândă
zgîrâie nervoasă, cu ghiara, rugina de pe o tigaie.
Melancolia plutește învăluită în fumul de țigară
și umple camera sumbră și rece;
de supărare, eu o văd ca pe o ființă reală
și îi spun cu glas tăios din casa mea să plece,
dar ea îmi râde sfidător în nas,
se învârtește în jurul meu cu nepăsare
fără să facă spre ușă nici un pas
și continuă să-mi tulbure sufletul
aruncând în el cu bulgări de disperare.
Mă așez pe treptele de la intrare și privesc cum lin coboară
din văzduh noaptea purtându-și mantia cu fală,
undeva, în depărtare, înfiorate de luceferi, strunele de la o vioară
plâng ca o copilă ce își ascunde rușinoasă capul în poală.
Lacrimile izvorâte din regrete sapă mormăntul
în sufletul celui rănit de remușcare care lipsit de speranță plânge,
dar mie mi s-a uscat în gât durerea care poartă cuvântul
și lacrima sărată mi s-a întors din ochi în sânge...
Nu sufăr că asemeni unei păsări călătoare ai plecat,
lăsând în sufletul meu un cuib gol și pustiu,
cu gândul despărțirii de mult timp m-am împăcat
chiar dacă adevăratul motivul tot nu îl știu.
Acum, sunt numai trist și puțin furios
că ai trecut prin viața mea
asemeni unui vis frumos
ce a strălucit o clipă, ca o căzătoare stea.
Totuși de ce ai plecat?
te întreb, așa, doar fiindcă sunt puțin curios
și pentru că umpleai cu parfum existența mea...





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!