Îmi rod coarnele cu dinții lor de Calciu
- către anii în care credeam că ascund ceva
în gura aia movalie, intrinsecă și moale:

credeam că din lanul de lăptuci nu iasă
decât văcarul cu o funie la picior.
Psst! Din lanul de lăptuci nu iasă decât
cizma pe care am lăsat urma buzelor
și glezna înfiptă CA un vârf tocit de daltă
ca un vârf tocit de daltă.

Alte coarne sunt mai mici decât mine.
Psst! Din lanul de lăptuci nu iasă decât
cizma pe care am lăsat căldura buzelor
și petele din copită,
greabănul mâncat de purici, greabănul gălbui
în care luna și-a topit atâția nori violenți,
atâta criptă selenară și spută- să-mi
roadă ei inima, să-mi culeagă ei pielea
pentru drumurile lor accidentate,
boarea lor să plutească în sfârșit.