nu mai am nimic
în mine găuri negre, găuri albe
nisipuri violet
fără timp pentru înălțat zmee
încrucișate străzi, cimitire, paiațe fără chip

rindeaua cu care îți cureți pielea de mirosul meu
ca de o silă mai veche

toate clișeele astea cu
libelulele încremenite deasupra ghețarilor

să nu fug
să nu caut
să nu simt

dă-mi un nume
lemn apă foc
să strălucească pe sînul drept
cu genunchi îndoiți
să mă întoarcă în mine