agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-24 | |
Ca de șopârlă, în căruță,
mușcat de fân e pieptul ei și pielea-i de iaurt, acruță miroase-a cuib de semizei. Vin mulți gândaci, care de care să-și ia în aripi stol de-avânt din ochii ei, deschiși la soare ca macii zburători prin cânt. Amarnic rătăcesc albine prin fruntea-i caldă cu polen și mai pe spate, unde bine stă fir ușchit ca un goblen. Cum doarme Blanca mea, întinsă, stârnind dorințele pe drum, pun pled cu pled pe dânsa, însă de-alai nu scap nicicând, nicicum… ..... Ajunși, îi spun: “Bye, minunato!”, ea pleacă, vai, săltând, cu sârg, spre alte zări … Plângând am dat-o… Capra. Vecinului. La târg. primul fulg din cenușiul timp ce-l știu mosor rămâne dus în urmă-un albatros din care curg penajele ușor și-i fluieră zăpezile prin os de mi-l aud cum irișii îl dor călcați de roți cu discul unsuros când trece trenul ca un abator de aripi răsucite până jos pe unde zborul e ispititor și-aromele de maci cu gâtul ros cresc umbre de amurg până ce m-or trimite rostogol fără folos în piața gării de revelion să-ntreb acarul 13: ai sifon? Numai un pic… Iar a rămas numai un pic, se duce-n mult prea mare grabă încă un an. De mă întreabă oricine cum, nu știu să zic. Frumoasa mea, ca o podoabă a iernii-n bradul de calic, iar a rămas… numai un pic, se duce-n mult prea mare grabă. Mâhnit fiind, să mă ridic am chef acum cât și o babă căzută-n oala cu aspic, încât silabă cu silabă lui Moș Crăciun, după tipic, îi cer un vin, c-a dracu’ treabă, iar a rămas numai un pic… La voi La voi e cald, lumină și cojoace, destule dame bune, țiu să spun c-aș vrea să le cunosc în sensul bun, da’ n-am patalama. Noroc și pace! La voi se cântă,-i danț și se recită, se-aplaudă în draci câte-un catren aș vrea să fiu o parte din antren, da’ n-am patalama. Zi fericită! La voi nu-i nime dornic să se culce, e-o veselie fără de final aș vrea și eu să viu, pe Bucifal, da n-am patalama. O iarnă dulce! La voi se duelează-n vers subțire voinici cu plete dalbe ori deloc, aș vrea și eu să-ncerc măcar un „poc!” da’ n-am patalama. S-aveți iubire! La voi, epigramatica-i crăiasă, se cujetă profund și cu umor, mi-aș face loc ca cucu’-n cuibușor, da’ n-am patalama. Viață frumoasă! La voi în plin sezon vă vine Ghiță, scoboară de pe tronul aurit, măcar să-l fi atins mi-aș fi dorit, da’ n-am patalama. Multă cărniță! Ioan Frențescu Iarna asta-i călimară de acuma pentru mine O iluzie cu zâmbet, un surâs imaterial Apă tare pe hârtie, turnesol în versuri fine, Nu e loc de întristare, când citești e carnaval. Firea lui se întrevede, pe la colț de glumă deasă, Râs cu ochii de felină și-nțelesul sclipitor Elegant ca Beckenbauer, scutură ades o plasă Nici prea plină, nici prea goală, iar pe vârful de picior Þine mingea cu măsură - ghem de versuri și de poante. E la dânsul îmblânzită orice fiară dimprejur Simți, cetindu-l, o visare ce te prinde-n post și ante - Când s-adormi, hohot homeric mi te mușcă de natur. Un maestru. Să înceapă sărbătorile galante!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate